Astazi am facut o tura neobisnuita pentru mine, o tura cu fete. Nu una, ci doua. O tura cu bicicletele.
Ma simteam destul de obosit dupa cateva zile crunte de inventar, 11 ore pe zi de inventar, plus aproximativ 350 km parcursi in minivacanta de revelion. Sunt puncte pe muschi care imi creaza disconfort sau chiar ma dor. Nu-i nimic! Capul sus si trage mai tare. Dar cu cap 😉
Am fost intr-o tura relaxanta, de uzura cu aceste doua fete. Una MTB-ista, cealalta in clasa pro la cursiera. In aceasta cursa am fost invitat de alta cursierista, cu care am mai fost weekendul trecut. Stia ea ce stia 😉
Tura ca tura dar ceea ce m-a impresionat a fost, dupa multa bicicleala aiurea pentru elevation prin oras, revenirea dinspre Apahida pe Bld. Muncii. Miroseau cladirile vechi si darapanate de pe vremea lui Ceausesc a imbacsit, a carton statut, un miros din ala pe care doar acasa il mai simteam, in localitatea mea natala.
App. Si nu am spus ce e cu marele M? Poate fi oricine. Dar sigur este adevarata 😉